Am avut astăzi de dimineață un mic incident în trafic cu o doamnă. În discuția ce a urmat a avut cel puțin două replici la care era să îmi înghit masca, așa că m-am gândit să vă povestesc toată întâmplarea.
Mergeam eu liniștit spre facultate, cu reveria aceea a dimineții, când încă nu te-a prins agitația din timpul zilei. Intersecție, trei benzi pe sens, una pentru ”la stânga”, două benzi pentru direcția înainte. Eu pe banda din mijloc, doamna care mi-a fost parteneră întru schimbul de idei de astăzi pe banda din stânga. În mijlocul intersecției doamna, care era cam cu o lungime de mașină în fața mea, își aduce aminte că ar vrea totuși să meargă înainte. Si cum era pe banda din stânga și se formase deja coada de mașini acolo, se suie pe mine. Așa că ne-am pupat oglinzile, frumos, civilizat, ca două mașini care se întâlnesc dis-de-dimineață și ar da mâna ca să se salute, dar nu au mâini, săracele…
Acum, sa nu credeți că eu îmi țin mașinile impecabile sau că aș avea vreo obsesie cu aspectul lor. Vorba mea este ”e mașină, nu bibelou”. Le spăl rar, iar dacă este vorba de capacele de la oglinzi, alea sunt consumabile. Dar manevra mi s-a părut măgărească, așa că am oprit ca să studiez și eu un pic la ce se gandea doamna când a forțat banda. Și ca să văd, totuși, dacă nu a crăpat capacul de la oglindă.
”- Sarut mâna, cum facem, mergem la poliție?
– Cum, de ce?
– Păi știți, ați forțat banda și, poate nu ați observat, dar mi-ați lovit oglinda…
– Nu, dvs. m-ați lovit pe mine. Erați în spatele meu, așa că dvs. m-ați lovit!”
Pe asta încă nu o auzisem. Doar o mai citisem, pe internet. Știți vorba, povestea e frumoasă, dar nimic nu se compară cu experiența reală, autentică. Pentru a nu exista confuzii, clarific: eram, intr-adevăr, vreo trei metri mai în spate, dar pe altă bandă. Și doamna a fost cea care a intrat pe banda mea. Cei care mă cunosc știu că nu puteam rata ocazia…
”- Doamnă, uitați cum procedăm. Lăsați-mi mie permisul și îl predau eu la o secție de poliție, ca să nu mai bateți drumul până acolo. Că e clar ca nu ar trebui să fie în posesia dumneavoastră.”
Se dă jos din mașină, indignată.
”- Acuma credeți că, dacă sunt femeie, mă puteți lua așa?”
Șantaj feminist, așadar, la intimidare. Poartă-te cu mănuși, că sunt femeie. Eventual mai trece cu vederea că vorbesc prostii. Treaba este că eu nu pomenisem nimic de faptul că ar fi femeie, bărbat, avion sau tramvai. Și i-am și spus asta. I-am mai spus și că ea este cea care a adus subiectul în discuție, ceea ce nu este ok. Dacă te ascunzi după deget invocând că ești femeie ca să acoperi ce prostii spui, nu este sănătos, mai ales pentru tine. Și discuția a continuat…
”- Doamnă, să știți totuți că liniile astea de pe asfalt nu sunt orientative. Când schimbați banda trebuie să vă asigurați.
– M-am asigurat, nu v-am văzut…
– Atunci vă rog să fiți mai atentă.
– Sunt atentă . M-am uitat în oglindă, nu erați acolo.”
Aici am încheiat discuția și am plecat. După ce i-am spus că nu aveam, totuși, cum să pic din cer sau sa mă materializez ca în Star Trek.
Eu înțeleg și cunosc starea de nervozitate pe care ți-o dă un incident în trafic. Mai înțeleg și faptul că, atunci când ești agitat, mai spui și prostii. Spui prostii câteodată și când nu ești agitat. Se întâmplă. Dar să persiști, asta e dint-o altă categorie. Eu am învățat că, atunci când dai cu bâta-n baltă, nu e ok să ai și gura mare. Îți pui cenușă în cap și îți asumi. Dar am observat la mulți oameni că, pentru ei, este esențial ca, atunci când au făcut o prostie, să arunce vina cât mai departe de ei. Să găsească un alibi, o circumstanță atenuantă, un țap ispășitor, orice. Nu e ok. Dacă nu ne recunoaștem și nu ne asumăm greșelile, le vom repeta cu siguranță.
Cât despre șantajul feminist, adică să scoți la înaintare faptul că ești femeie ca să îți acoperi vreo greșeală, vă rog, fetelor, nu îl folosiți. Este pe atât de penibil pe cât este de josnic.
Trebuie sa recunoașteți că ați luat-o și tare, era suficient sa o întrebați dacă vă da asigurarea, nu sa mergeți la poliție. Adică ea s-a băgat la intimidare pe cealaltă banda dar și dumneavoastră după ați mers puțin pe intimidare.
Fiind doar doua mașini implicate în accident, nu era nevoie de politie, amiabilă și la revedere.
Finalul nu mi-e clar dacă v-ați despărțit fără o concluzie pe hârtie sunt șanse ca doamna sa se ducă la poliție și sa declare accidentul in 24h, va puteți pierde permisul după pentru ca nu l-ați declarat și dvs.
Pai eu nu am intenționat propriu-zis să merg la poliție. Întrebarea era de introducere în conversație. Eu cred că o mare parte din educație funcționează și la nivel social, adică trebuie să le atragem atenția celor care greșesc. Eu am considerat că manevra a fost suficient de periculoasă și iresponsabilă ca să merite o discuție. Dar adevărul este că, dacă nu m-ar fi lovit bănuiala că poate s-a crăpat plasticul de la oglindă, probabil că nu m-aș fi oprit.
Nu am înțeles partea în care eu am mers pe intimidare. Doamna da, s-a băgat la intimidare ca să obțina un loc mai în față la următorul semafor. Eu însă am vrut doar o mică discuție, nimic mai mult, așa că nu prea se aplică ideea de intimidare. Cel puțin așa vad eu lucrurile, în general intimidezi ca să obții ceva, sa atingi un scop. Efectul poate a fost, într-adevăr, de intimidare, dar nu am intenționat neapărat chestia asta.
Într-adevăr, în cazul unui accident din care au rezultat numai pagube materiale, și numai dacă sunt implicate cel mult două vehicule, se poate face amiabilă. Se poate. Pentru asta trebuie să fie de acord ambii conducători auto. Dacă unul nu este de acord să facă amiabilă, se merge la poliție. Dar, încă o dată, eu nu am avut nici o intenție reală de a merge la poliție. De altfel, în cazul unui accident din care au rezultat numai pagube materiale (a se înțelege avarii ușoare ale autovehiculelor) nu există nimic in Codul Rutier care să te oblige măcar să oprești. Există doar obligativitatea de a te prezenta la poliție, în cazul în care nu vrei amiabilă. Teoretic, dacă nu vrei să faci amiabilă, poți să nu te oprești și să mergi direct la poliție. E adevărat ca marea majoritate opresc, și e și normal, eu spuneam doar ce zice legea. Am observat, de altfel, ca mulți nu știu că, în cazul în care nu e accident cu victime, nu există propriu-zis obligativitatea de a opri.
Când ne-am despărțit i-am spus doamnei că eu nu pot merge la poliție, și tehnic vorbind nici măcar amiabilă nu ar fi fost cazul să fac. Eu eram cu un Logan din 2007, capace de plastic negre (nevopsite) la oglinzi, și, evident, nu chiar noi. Urmele loviturii nu se văd, decât eventual cu lupa, asta am constatat când am coborât din mașină. Conform Codului Rutier, Secțiunea 5, art. 75, în această situație accidentul nu există:
”Accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:
a)s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;
b)a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;
c)in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare;”
În plus, doamna se poate duce la poliție, dar în cazul acesta ar primi amendă și câteva puncte. Se poate duce? Posibil, dar puțin probabil. Pot să dau peste un polițist care, chiar și în lipsa aparentă a pagubelor, să găsească un fir de praf și să îmi ia permisul? Posibil, dar puțin probabil, și pot contesta în instanță, ceea ce nu este deloc greu, pentru că se poate face prin poștă. În condițiile astea, îmi asum riscul foarte mic de a contesta eventuala sancțiune în instanță și riscul și mai mic de a pierde, totuși, permisul. Alternativa era de a o duce pe doamnă la poliție, ca să fiu sigur că nu se duce singură, pentru o simplă hârșâială de oglinzi, ceea ce mi s-ar fi părut cam mult. Repet, i-am spus clar la final că eu nu intenționez să mă duc la poliție.
Lipsea ultima parte din articol :).
Când am scris treaba cu intimidarea am intuit ca nu asta era intenția dar în mod cert asta a fost efectul. In trafic nu prea știi peste cine dai și cel mai bine este sa nu începi cu luatul la mișto, celalalt s-ar putea sa o ia pe arătură :)). Cum s-a și întâmplat sau poate mai rău :)) sa devina violent nu doar verbal.
Cu luatul la mișto așa este. Dar în momentul respectiv, la aberația cu faptul că eram în spate, mi s-a părut că o explicație din codul rutier nu ar fi avut nici un efect. Am încercat să folosesc ironia ca instrument de critică, dar adevărul este că, pe lângă asta, am și vrut să taxez o inepție care mie, cel puțin, mi s-a părut colosală. Nu spun că așa ar trebui procedat, doar am povestit întâmplarea așa cum a fost ea.