Vin sărbătorile! Nu știu voi, dar eu le aștept mereu cu bucurie. Chiar și anul acesta, deși nu o să fie la fel. E o atmosferă specială, pe care o simți doar acum. Decorațiuni, cadouri, bucuria copiilor, reuniuni de familie, aer de sărbătoare, și totul suprapus cu peisajul cenușiu al iernii, ca să aibă un pic de contrast. Că zăpadă nu prea am mai prins de mult în perioada asta. Mă rog, oricum o fi, eu de-abia aștept să vină sărbătorile!
Aoleu, stai, că sunt învechit. Unde mi-e capul… Au început deja. Și nu ma refer la Moș Nicolae. Nu, nu. Au început de prin noiembrie. Cadouri, luminițe, globuri, beteală. Reclame tematice la televizor. Bere și dulciuri cu gust special de iarnă și cu fulgi de nea pe etichetă (nu stiu de ce, fulgii ăia cred că sunt adevărați, că unele produse sunt de două ori mai scumpe decât varianta normală). Oferte! Oferte speciale de sărbători! Nu că n-ar fi tot anul oferte, toate speciale, bineînțeles, dar astea sunt de sărbători și cred că vin cu miros de vin fiert. În fine, pe astea le înțeleg. Trebuie să te pregătești, să iei cadourile din timp, să te aprovizionezi, etc.
Dar mai suntem si noi, oamenii. Mana sus cine își face bradul la începutul lui decembrie! Sunteți depășiți și voi, ca și mine… Bradul se face din noiembrie, cu tot cu luminițe la balcon, pe casă sau în curte. Cât mai multe și cât mai colorate. Nu e decembrie luna sărbătorilor? Trebuie întâmpinată cum se cuvine, cu totul pregătit. Iar după Revelion le mai ținem o lună, că am intrat în depresia de după și ne mai agățăm de ele.
Eh, nu vreau să mă întind prea mult cu gluma, că nu asta vreau de fapt să spun. Eu, când eram mic, făceam bradul în ajunul Crăciunului. Așa îl fac și acum. Nu că n-aș aștepta sărbătorile cu nerăbdare. Mi-e dor și mie în fiecare an de culoare, de lumini, cadouri și toate cele. Dar stau și mă întreb dacă nu cumva stricăm din farmecul acestei perioade unice încercând să o prelungim cât mai mult. Oare, dacă faci bradul cu o lună înainte, nu ajungi în ziua de Crăciun să treci pe lângă el fară să-l mai observi, fără să-l mai admiri, pentru că te-ai obișnuit cu el? Eu doar întreb, serios, nu vreau să critic. Oare tot ce mult e și bun? Mă gândesc așa, ca o comparație, că aromele mai concentrate sunt mai puternice. O parte din magia sărbătorilor vine din faptul că le așteptăm un an întreg. Mergând spre absurd, dacă perioada sărbatorilor ar ține o jumătate de an, ce semnificație ar mai avea? Pentru că atunci când te obișnuiești cu un lucru, nu ți se mai pare deosebit și nu îți mai aduce la fel de multă bucurie.
Nu vreau să critic pe nimeni, nu vreau să stric bucuria nimănui, nu vreau să învăț pe nimeni cum să își petreacă sărbătorile. Nici măcar în sinea mea nu judec pe nimeni dacă vrea să își facă bradul din august. Eu doar vă întreb, la modul cel mai sincer, dacă nu vi se pare că, prelungind această perioadă cu decorațiuni, luminițe și Moși Crăciuni undeva spre două luni, nu diluăm foarte mult atmosfera specială pe care o au sărbătorile de iarnă.
Gata, mă duc să montez coarnele de ren, nasul roșu și genele la mașină, că am întârziat și cu astea.
Crăciun e o sărbătoare, nu atât religioasă pe cât astrologică si spirituală, cel puțin la origini. Bradul de Crăciun se poate face, in mod traditional, de la 21 dec., când începe solstițiul de iarnă (când soarele atinge cel mai sudic punct, numit si punctul mort) până pe 24 când soarele își schimbă traiectoria către nord. Cazul ideal este ca el sa fie împodobit pe 24 dec. pentru a suprapune simbolistica bradului (viața, puterea, natura) cu simbolista mișcării soarelui (solstitiul de vară reprezenta moarte, întuneric și o situație șubredă pentru agricultură, iar solstitiul de vara reprezenta victoria luminii în fața întunericului, învierea naturii etc.) Stelele au o poveste foarte frumoasă si interesantă în ceea ce privește Crăciunul.
Este foarte interesant ce spui, și în mod clar amplasarea în calendar a Crăciunului este legată, oarecum, de solstițiul de iarnă. Deși eu, având o anumită pasiune pentru astronomie, nu prea pot privi stelele din punct de vedere astrologic 🙂 Oricum, ceea ce nu am înțeles este de ce legi bradul de aceste elementel originare ale Crăciunului, pentru că bradul, ca tradiție, este mult mai recent, apărând cel mai devreme prin secolul 16. Iar răspândirea lui la scară largă este mult mai recentă.
A existat aceasta traditie, dar sub alte forme, într-adevăr, foarte diferite, dar cu aceleași elemente. Ea aparține shamanilor (primi oameni care au făcut conexiunea cu natura și cu Dumnezeu. ) Coniferul este un copac foarte puternic și încărcat de energie. Nu știu dacă se mai transmite “din gură în gură” ca “Nu se ține brad în curte pentru că e păgubos”. Am mai auzit vreo 2 bătrâni zicând treaba asta. Bradul are nevoie de foarte multă energie pozitivă, iar când pământul de sub el “seacă” sau nu îi dă suficientă energie, bradul v-a lua energia din curte și din familie. De asta bradul se aduce în casă: el cumuleaza energie pozitivă după care este tăiat și nu are decât să și-o elibereze, el o va elibera în casele noastre si noi urmează sa beneficiem de ea. Shamanii mergeau în munți, unde copacii o energie extraordinara si nu e nevoie sa ia din jurul lor (de la suprafață) nimic. Ei faceau un schimb de energie cu coniferul (chiar daca nu era brad) , de exemplu confectiona cineva o brățară și o lasa în pom, după care coniferul urma să fie îmbrățișat pentru a simți legatura Cerului cu cea a Pământului ( “pomul celtic”). De asta zic ca această tradiție “a brradului” este atât de veche.