Rasismul este un subiect la modă în lumea de astăzi. Este adevărat, un pic mai estompat la noi, pentru că avem și alte probleme care ne stau pe cap, dar și pentru că avem o abilitate ieșită din comun de a arunca imediat de pe umeri responsabilitatea pentru orice vină sau defect am avea. Dar oricum, despre rasism se vorbește peste tot, de la politică până la sport. Apropo de sport…
Toată lumea a luat foc zilele acestea după ce marți seară (8.12.2020), la meciul PSG – Istanbul Başakşehir din Liga Campionilor la fotbal, arbitrul de rezerva Sebastian Colțescu a fost acuzat vehement de rasism. Atât de vehement încât jucătorii au părăsit terenul și meciul nu s-a mai reluat până a doua zi. Colțescu a fost acuzat pentru că a ales să se refere la antrenorul secund al turcilor, fostul atacant camerunez Pierre Webo, cu expresia ”cel negru de acolo”. Au explodat acuzațiile de rasism din toate părțile, iar Colțescu a ajuns peste noapte răstignit pe altarul sloganului ”No to Racism” al UEFA.
Care a fost, de fapt, problema? Cuvântul ”negru”, care în limba română desemnează o simplă culoare, este foarte asemănător cu ”negro”, care în limba engleză (și nu numai) este considerat, de ceva vreme, peiorativ si ofensator. Interesant este că, istoric vorbind, cuvântul ”negro” a fost preferat cuvântului ”black” pentru a desemna persoane de culoare în societatea nord-americană până prin anii ’60, după care, gradual, perspectiva socială asupra acestor cuvinte s-a inversat. În zilele noastre, în limba engleză, cuvântul ”negro” este total inacceptabil într-o conversație civilizată. Cuvântul ”negru” se traduce în limba engleză prin ”black”, în timp ce ”negro” ar echivala, în limba română, cu ”cioroi” din punct de vedere al percepției sociale. În orice caz, conotațiile rasiale ale cuvântului ”negro” vin de la utilizarea lui în epoca sclaviei.
Cele două cuvinte sunt foarte asemănătoare și ușor de confundat. Este de înțeles faptul că Webo și ceilalți de pe banca echipei Istanbul Başakşehir, care nu vorbesc română, au auzit ”negro” în loc de ”negru”. Revolta lor este, de asemenea, firească. Pe stadioane, unde înjurătura ține loc de incurajare, iar simulările și provocările pe teren intră la categoria ”tactică”, li se amintește prea des jucătorilor de culoarea pielii pe care o au. Și nu intr-un mod plăcut. Când auzi chestii de genul ăsta atât de des, devii sensibil. Iar jucătorii trebuie protejați de astfel de lucruri.
Dar, până la urmă, fară să ținem cont de faptul că este român, a fost Colțescu rasist când a folosit acele cuvinte? Rasismul, prin definiție, presupune discriminare, presupune desconsiderare și persecuție. De asemenea, intotdeauna cuvintele trebuie privite în context. Ca atitudine și mod de exprimare, nimic din comportamentul lui Colțescu nu arată către aceste elemente ale rasismului. Tonul nu a fost agresiv, atitudinea față de persoanele în cauză nu a dat semne de ostilitate și nici exprimarea, în ansamblu, nu a avut conotație peiorativă.
Rămânem așadar cu termenul ”negru”. Care, după cum am spus, desemnează o culoare și, în limba engleză se traduce simplu, prin ”black”, fără alte conotații. Termenul ”black” este suficient de neutru în limba engleză pentru a fi utilizat în jurnalism sau pentru a fi folosit ca slogan public. După cum am spus, reacția celor de pe teren, mai ales a celor de culoare, precum și sensibilitatea lor la chestii de genul ăsta este de înțeles. Dar atacantul turcilor, senegalezul Demba Ba, nu are dreptate. A spus că nu este în regulă să te referi la o persoană după culoarea pielii. De când simpla indicare a unei caractersitici fizice normale este o ofensă? Colțescu nu cunoștea numele antrenorului secund al echipei din Istanbul. Oricare dintre noi, dacă ar trebui să identifice o persoană necunoscută, se va referi la o trăsătură distinctă: ”ăla înalt”, ”ăla blond”, etc. De ce este în regulă să te referi la culoarea părului cuiva sau la culoarea ochilor, dar simpla referire la culoarea pielii este jignitoare? Cunosc istoria, cunosc trecutul rușinos al epocii sclavagiste. Evident că nu trebuie să uităm aceste lucruri. Dar daca lăsăm aceste amintiri să ne ducă în extrema cealaltă, este la fel de periculos.
Nu mi se par în regulă nici reacțiile din presă și din spațiul public. Toată lumea pare să sară din mers în trenul antirasismului pentru că este la modă. Și, evident, fiind un subiect delicat, puțini au curajul să se exprime în afara curentului general de gândire. Toată lumea se grăbește să arate că este împotriva rasismului și să dea greutate sloganului care apare la fiecare meci. Sloganul este bun, rasismul este nociv, dar dacă ne grăbim să aplicăm aceste principii acolo unde nu este cazul, doar de dragul de a arăta cât de corecți suntem, riscăm să nu observăm adevăratele probleme.
A fost Colțescu rasist? Părerea mea este că nu. A folosit un cuvânt care nu este peiorativ și care, în afara rădăcinii comune, nu are nici o legătură cu termenul invocat, cel de ”negro”. În rest, nimic din atitudinea lui sau din contextul în care s-a aflat nu indică vreo urmă de rasism. În plus, aș adăuga și faptul că, în România cel putin, noi nu avem tendințe rasiste față de persoanele cu trăsături africane, așadar nu există un istoric în spate.
A greșit Colțescu? Bineînțeles că da. A fost neglijent, superficial, neatent în exprimare și nepoliticos. Când ești arbitru (chiar și de rezervă) la un meci de la acest nivel, știi foarte bine importanța sloganului ”No to Racism” și cât de aprins este subiectul ăsta acum, nu este permis să te exprimi în acest fel în cadru oficial. Exprimarea lui a fost deplasată, și merita o atenționare fermă din partea celor de acolo, dar reacția care a urmat, a oamenilor de pe banca turcilor, a fost disproporționată. Colțescu trebuie sancționat, dar nu cred că sancțiunea trebuie încadrată la subiectul ”rasism”. De asemenea, mai consider că o sancțiune simbolică ar trebui acordată și jucătorilor, care au refuzat să revină pe teren în acea seară. Mulți dintre ei s-au solidarizat cu persoanele ofensate fără să asiste la cele întâmplate. Așadar, numai din cauza faptului că era un subiect atât de sensibil. Numai că treaba jucătorilor este să joace, nu să sancționeze, iar contextul nu consider că era de așa natură încât să fie cazul unul asemenea protest. Eu cred că ar fi cazul unei sancțiuni simbolice, care să nu descurajeze luarea de atitudine împotriva rasismului, dar care să transmită un semnal. Acela că nu trebuie să fim de acord cu atitudinile extreme, oricare ar fi ele, pentru că toate sunt la fel de nocive.
