Cum la ce? La experiența pe care o au clienții la cumpărături, normal. Nu zic, or avea ăia căldură în casă, dar parcă de asta te doare atunci când ai ieșit la vânătoare de piele, blaniță sau materie organică de băgat la ghiozdănel? Nu, frate, acolo contează să fii fericit în magazin, nu în casă. Și fericirea ta trebuie să crească pe măsură ce portofelul scade. Cardul, scuze, iar am apucături de anii ’90…
De ce cumpărătorul din București este ăl mai fericit de pe planetă? Păi nu ați observat că este mereu singur la cumpărături? Ce poate fi mai de vis? Să intri in magazin și să fie tot al tău, sa nu mai fie nimeni acolo. Să te poți uita la ce vrei fără să îți distragă alții atenția. Să poți să te înfigi în mijlocul raftului fără să te stresezi că trebuie să le faci și altora loc să se uite. Să poti lua orice produs ca să îl studiezi fără să te deranjeze vreun fraier care se uita și el la același lucru. Să te poți uita de la distanță la cele expuse, din mijlocul culoarului, că dacă tot nu trece nimeni pe acolo, nu ai pe cine să încurci. Să îți lași coșul sau căruciorul în mijlocul culoarului, în diagonală, doar așa, să savurezi senzația de a fi singur în magazin. Să pui produse în coș și, când te-ai răzgândit,să le lași pe primul raft pe care îl vezi, pentru că lumea magazinul e doar al tău. Să te oprești când vrei, unde vrei, ca să te uiți la lista de cumpărături, ca să te gândești pe unde să o iei sau pur și simplu ca să savurezi din plin viața de cumpărător bucureștean. Să poți să stai la bancuri cu casiera fără să te preseze nimeni din spate. Asta înseamnă viață adevărată.
PS: Cand eram mic, am făcut și eu niște vacanțe la țară. Nu știu de ce, de acolo rămăsesem cu impresia că numai vaca stă în mijlocul drumului. Știu, idei înguste de provincie.
