Știți vorba aia cu ”vezi, dacă i-a plăcut cartea, ce bine a ajuns…”? E învechită. În zilele noastre e mai corect spus ”vezi, dacă i-a plăcut calculatorul…”. Cartea este oricum, de mai mulți ani, în România, o raritate. La școală e drept că o mai întâlneam. Acum însă ne-am modernizat forțat. Nu plângeam noi că metodele de predare sunt învechite? E adevărat că ne laudăm de mult cu aducerea tehnologiei în școli. Dar tehnologia este un instrument, scopul final nu este să o ai. Contează cum o utilizezi. E, am ajuns și în momentul în care toți utilizăm zi de zi tehnologia informatică la ore.
Epidemia asta ne bantuie de aproape un an. A început sa ia ceva avânt în primăvară, după care parcă ne-a mai lăsat să facem câte o vacanță. Și apoi s-a pus bine de tot pe treabă. Ideea este că din martie și până în septembrie au trecut șase luni. Timp berechet de pregătire, de pus țara la cale, toate cele.
Și ne-am pregătit. Am făcut niște scenarii, am pus pe hârtie niște restricții în funcție de evoluția infectărilor și am cumpărat niște tablete. După aia am dat drumul la școală și am așteptat să intrăm din nou pe scenariul online. Care, în orașele mari cel puțin, era clar că va veni. Pe la facultate, în general, s-a mers pe online de la bun început. Buuuun. Și online-ul a venit iar peste noi, normal. Nu-i nimic, doar eram pregătiți, nu? Aveam experiența din primăvară, știam ce avem de făcut și am avut timp să organizăm totul.
Păi stai, că am avut numai șase luni la dispoziție, totuși. Pentru iarnă avem vreo opt sau nouă luni la dispoziție să ne pregătim an de an și tot ne ia prin surprindere. Cum, păi care e problema, ce nu merge bine cu școala online? Nu știu, poate merge bine. Eu însă îmi pun niște întrebări, parțial pe baza celor pe care le-am constatat la orele pe care le susțin eu.
S-au împărțit niște tablete. Ok, dar astea s-au împărțit elevilor. Cu profesorii ce facem? Predă fiecare de pe ce are, nu? Sau, după cum am mai auzit, dacă profesorul nu are, să meargă la școală și să predea de acolo, că ii pune școala la dispoziție un calculator. I-auzi… Și noi cică vrem învățământ de calitate. Oameni buni, trăim în secolul XXI. Se dau tot felul de sporuri pentru tot felul de prostii. Mai avem un pic și bagăm și sporuri pentru mersul pe jos. Dar nu își pune nimeni problema că în lumea în care trăim fiecare cadru didactic ar trebui să primească, prin lege, de la scoala unde activează, un calculator pe care să își poată desfășura activitatea. Asta fără legătura cu situația actuală. În ziua de astăzi marea majoritate a profesorilor își pregătesc orele pe calculator, cu prezentări și documente în format electronic. Destui dintre ei si predau folosind calculatorul. Mi s-ar părea normal ca acest calculator să fie pus la dispoziție de către școală, iar profesorul să îl poată lua acasă, dacă dorește. Evident, calculatorul ar rămâne în proprietatea școlii. În felul acesta îți îndeplinești obligația de a asigura cele necesare pentru desfășurarea în bune condiții a procesului de învățământ dar, pe de altă parte, nici profesorii nu se vor mai putea plânge de lipsa mijloacelor informatice.
Apoi da, nu plătim profesorii care nu se prezintă la orele online și punem absențe elevilor sau studenților care lipsesc de la aceste ore. Foarte bine, să pună mâna să facă treabă! Dar s-a gândit cineva la problemele tehnice? Că se întâmplă sigur, chiar zilnic. Ce facem cu elevii sau profesorii care nu au putut participa la unele ore din cauza problemelor tehnice? A, da, lasă că vedem noi, se înțeleg între ei. Nu cumva e normal să reglementezi ce se întâmplă în aceste situații? Astfel încât nici aceia care au lipsit din cauze tehnice să nu aibă de suferit, dar nici să nu creezi portițe pentru unii să fenteze aceste ore online? Soluții există. Scoala înregistrează toate orele, iar înregistrările sunt proprietatea școlii și nu sunt făcute publice. Elevul care aduce dovezi că a lipsit din motive tehnice poate primi acces din partea școlii pentru a vizualiza înregistrările orelor respective. După aceea i se motivează absența. Eventual, motivarea să se facă și cu acordul profesorilor de la acele ore. Refuzul profesorului de a aproba motivarea ar trebui însă justificat în scris.
A, stai că nu suntem de acord să înregistram orele. O altă chestie pe care nu o înțeleg și pe care nu o aprob. De altfel, am mai pomenit de asta si aici. Nu voi fi niciodată de acord ca asemenea înregistrări să fie publice sau să poată fi făcute de parinți sau elevi. Însă ele ar trebui să existe și puse la dispoziția celor direct interesați în situații bine reglementate, la cerere bine justificată.
Apoi, în ceea ce privește furnizorii de servicii internet, nici o grijă. Ce treabă au ei? Păi au. Dreptul la educație este garantat prin Constituție. Faci școala online, dar nu te asiguri ca infrastructura este gestionată corespunzător ca să nu creeze probleme. Adică, dacă îmi pică internetul în timp ce ar trebui să fiu prezent la niște ore, asta e. Furnizorul de servicii internet nu are nici o problemă cu asta. Nu ar trebui cumva ca, în acest context, să se prevadă niște responsabilități suplimentare și niște sanctiuni corespunzătoare pentru acești furnizori, astfel încât să se asigure servicii care să nu afecteze procesul de învățământ online? Mie mi-a picat internetul in ultima lună și jumătate de patru ori, și asta numai în cazurile în care aveam nevoie să intru la ore. Dacă nu m-aș fi descurcat cu internetul de pe telefon, mă duceam să îmi deschid o bere și chemam studentii la recuperare. Nu este în regulă.
Și uite așa, oameni buni, iar trecem pe hârtie că am luat măsuri, iar ”pe teren” realitatea asta crudă și viața asta grea le dă cu măsurile în cap și elevilor, și studenților, și profesorilor. Spor la stat pe net!
